Evenimentul avut loc în contextul unor constrângeri specifice de timp, fapt ce a permis doar abordarea parțială a problemelor existente. Totuşi, consultațiile și discuțiile ulterioare au dus la identificarea a multor alte aspecte mai puțin evidente, care reprezintă o valoare adăugată semnificativă pentru formularea recomandărilor și pentru luarea deciziilor.

Unii dintre moderatori au invocat o pasivitate generală din partea publicului care, cel mai probabil, rezultă din interesul scăzut al actorilor din domeniul culturii în politicile aferente, fapt ce ne indică asupra existenței unor probleme mai profunde, cum ar fi distanţa evidentă dintre actorii din domeniul culturii și factorii de decizie. În acest context, animarea dezbaterii a reprezentat una dintre principalele provocări ale exercițiului.

Pe lângă subiectele celor trei sesiuni paralele, au fost abordate și următoarele subiecte:

• Relația dintre actorii din domeniul culturii și consumatorii de cultură: care sunt principalele limitări ale manifestațiilor culturale și cum poate fi stimulat publicul larg să consume mai multă cultură?
• Relația dintre actorii din domeniul culturii și factorii de decizie: în ce măsură sunt satisfăcute necesitățile sectoarelor creative și care sunt posibilele modalităţi de îmbunătățire?
• Educația în cultură și în domeniile aferente: corespunde aceasta necesităților curente ale economiei de piață?

În timp ce categoriile enumerate mai sus pot fi extrem de ample, exemplele concrete și situațiile din viața de zi cu zi ilustrează perfect punctele slabe și limitările sectorului creativ local, precum și posibilele modalități de îmbunătățire.

Actualmente, Republica Moldova nu are o strategie pentru dezvoltarea sectoarelor creative, care să definească direcțiile de dezvoltare și mecanismele de sprijin ale statului. Totodată, părerea actorilor și a specialiştilor din domeniul culturii nu întotdeauna este luată în vedere, nu neapărat din cauza indiferenței autorităților, ci mai degrabă din cauza lipsei unui mecanism de comunicare funcțional. Un pas important în acest sens ar fi crearea unor platforme de comunicare și colaborare, care ar media dialogul dintre diverse părți interesate.

Implicarea și participarea directă a societății civile reprezintă un aspect important, ce conturează evoluția sectorului creativ. Indiferent dacă societatea civilă este un participant la proces sau dacă este un simplu consumator, sectorul civil este principalul grup țintă pentru care este dezvoltat produsul cultural. În acest context, oferta trebuie luată în calcul și adaptată la caracteristicile distinctive ale comunităților: pentru cine noi decorăm / construim / organizăm evenimente / publicăm etc.?

Republica Moldova dispune de un patrimoniu cultural tangibil și intangibil bogat, lucru ce reprezintă o bază solidă pentru dezvoltarea ulterioară. Totuşi, mulți sunt de părere că acest patrimoniu are posibilităţi limitate de utilizare, mai ales dacă e să ne referim la necesitățile unei societăți moderne. Din perspectiva reutilizării adaptive a resurselor existente, în special în cazul activelor construite, accesul la patrimoniul este mai degrabă limitat. Diverse motive pot fi invocate în acest sens, pornind de la un sistem legal și administrativ deficient, care nu permite utilizarea proprietății de stat de către sectorul civil, și terminând cu lipsa experienței și înțelepciunii actorilor în domeniul culturii. În acest sens, experiența în procesul de elaborare a politicilor și practicile în domeniul patrimoniului cultural din alte țări din cadrul Parteneriatului Estic pot fi extrem de utile.

Printre cele mai frecvente probleme, menționate drept a fi întâmpinate de către sectorul creativ, sunt următoarele: În domeniul industriilor creative:

• Disponibilitatea redusă a spațiilor echipate corespunzător, inclusiv a spațiilor deschise, pentru elaborarea și expunerea produsului cultural
• Decalajul dintre ofertă și cerere, consumul scăzut al produsului cultural
• Problema educației artistice, care, în majoritatea cazurilor, este învechită și nu mai îndeplinește cerințele economiei de piață. Aceasta generează mai multe probleme suplimentare, cum ar fi calitatea joasă a produsului cultural, interesul scăzut al societății față de evenimentele culturale, poluarea vizuală a spațiului public etc.
• Sprijinul financiar din partea statului: la moment nu există o politică de cofinanțare sau de facilitare pentru companiile creative nou-înființate. În cazul granturilor oferite de către organele internaționale de finanțare, majoritatea solicitanților nu sunt eligibili, întrucât nu satisfac cerințele stricte ale donatorilor
• Comunicarea intersectorială deficientă și nivelul înalt de birocrație limitează semnificativ posibilitatea de exprimare a inițiativelor mici și individuale și duce la monopolizare de marile companii
• Comunicarea deficientă dintre actorii în domeniul culturii, factorii de decizie și publicul, duce la diferite probleme corelate, cum ar fi: coordonarea agendei culturale, acoperirea și vizibilitatea redusă a evenimentelor, colaborarea redusă în cadrul comunității creative.

În domeniul spațiilor și al hub-urilor creative:

• Accesul limitat al hub-urilor creative la spațiile deținute de stat
• Lipsa unui inventar în spațiile goale, care ar putea fi utilizare pentru diferite inițiative creative; lipsa accesului la informații despre spațiile goale existente
• Lipsa sprijinului material și nematerial pentru persoane fizice și organizații (inclusiv a instruirilor și a schimburilor de experiență)

În domeniul patrimoniului cultural:

• Accesul limitat al sectorului creativ la patrimoniul arhitectural disponibil
• Impedimentele birocratice și legale ce limitează adaptarea spațiilor disponibile la funcțiile moderne, reticența autorităților publice
• Patrimoniul cultural (arhitectural, și nu numai) nu este considerat drept un factor al dezvoltării economice locale
• Sistemul legal învechit și discrepanțele dintre diferite documente legale. Lipsa unei continuități instituționale și legislative
• Comunicarea insuficientă între autoritățile de la diferite niveluri (locale și naționale)
• Managementul și proprietatea neclară

Toate trei categorii au întâmpinat, în linii generale, aceleași provocări rezultante atât din impedimentele administrative, dar și din lipsa de mecanisme funcționale de mobilizare și lipsa implicării diverșilor actori din domeniul culturii, inclusiv a grupurilor țintă. În acest context, pot fi sugerate mai multe soluții (ascendente și descendente) pentru a aborda provocările întâmpinate astăzi de către sectorul creativ, luând în considerare și necesităţile lui ulterioare.

Crearea unei platforme de comunicare între factorii de decizie, actorii din domeniul culturii și grupurile țintă, responsabile de facilitarea dialogului între părțile interesate

• Îmbunătățirea mecanismelor financiare de sprijin pentru ONG-uri și artiști (reevaluarea criteriilor de eligibilitate ale granturilor pentru proiectele culturale), ajustarea sistemului curent de finanțare în vederea creșterii eficienței și durabilității
• Elaborarea politicilor de sprijin (financiare, consolidarea capacităților și oferirea spațiilor disponibile) pentru sectoarele creative și pentru stimularea cooperării dintre artiști
• Îmbunătățirea cooperării dintre instituții, inclusiv dintre autoritățile centrale și cele locale în vederea reducerii birocrației și accelerării implementării inițiativelor creative civice
• Modernizarea sistemului de învățământ artistic conform tendințelor și practicilor internaționale. Sporirea colaborării și a schimbului de experiență internațională în instituțiile de învățământ
• Încurajarea și sporirea colaborării între autorități și sectorul creativ pentru îmbunătățirea spațiului public și calitatea vieții urbane, dar și pentru sprijinirea inițiativelor artistice în spaţiul public
• Îmbunătățirea infrastructurii urbane existente pentru stimularea evenimentelor culturale în aer liber și animarea vieții nocturne (asociată cu măsuri complementare precum îmbunătățirea spațiilor publice și a politicilor de mobilitate)
• Aplicarea măsurilor de control asupra distribuirii produsului cultural în vederea asigurării protecției dreptului de autor, evidenței fiscale și reducerii pirateriei
• Sporirea cooperării internaționale între reprezentanții sectorului creativ în vederea schimbului de experiență și elaborarea proiectelor comune.

Crearea unui Consiliu Creativ, care ar prelua rolul de facilitator între diverse părți interesate, reprezintă un concept relativ nou în spațiul cultural moldovenesc, fiind sprijinit de majoritatea liderilor culturali locali. Crearea Consiliului Creativ ar putea reprezenta un prim pas spre soluționarea problemelor întâmpinate de sectoarele creative, de altfel, și o metodă de popularizare a iniţiativelor culturale alternative.

Cesis este un oraș vechi leton. Ce are special Cesis? Impresionează prin modul în care cultura contemporană se îmbină cu istoria, prin industrii creative, infrastructură culturală, dar și noi metode de valorificare a patrimoniului istoric. Din perspectiva acestei abordări, Cesis este considerat un oraș creativ, iar asta nu s-a întâmplat peste noapte, ci în urma unei strategii bine gândite și implementate timp de mai mulți ani. Este Chișinăul un oraș ca Cesis? Dar dacă nu este, ce ar trebui să facem ca să fie? Designul ca inovare urbană sau cum arta iese în stradă

„Un oraș frumos nu este atunci când fiecare își construiește ce vrea în fața blocului, dar atunci când tot ce se creează, se creează cu ajutorul instituțiilor care au o școală și un gust estetic”

Mihai Stamati este un tânăr designer din Moldova. El vede designul drept unul din elementele importante în dezvoltarea urbană, iar pentru asta a implementat câteva proiecte la Chișinău, care au fost rezultatul unor forțe comune ale mai multor oameni, spune el. E vorba despre băncile din parcul UTM, băncile din scuarul Petru Rareș sau instalația „bradul cu capul în nori” ce a atârnat o perioadă în fața Muzeului Național de Artă. În cadrul tuturor acestor inițiative, Mihai s-a convins că designul înseamnă o familie care lucrează împreună. „Nu e doar munca unui singur om, dar o activitate a mai multor oameni entuziaști, care-și doresc să facă ceva în folosul comunității”, a spus el. Mihai a sugerat câteva idei prin care designul poate contribui la inovarea urbană:

# Lucrări în spațiul public. „Mereu am fost convins că arta trebuie să iasă în stradă, să fie utilă și un reper vizibil pentru întreaga lume;

# Obiecte care creează relații. „Un obiect de design nu trebuie să fie doar funcțional, el trebuie să creeze relații, să trezească emoții, să-i facă pe oameni să și-l dorească și să-l păstreze. Spre exemplu, scuarul Petru Rareș reunește acum mai multe mămici cu copii care aleg să vină anume aici să facă o plimbare.” În același context, tânărul a menționat și despre un proiect de viitor ce vizează Parcul Mihai Eminescu, cunoscut la noi ca o mică piață de vânzare a tablourilor. Proiectul ar consta din mai multe bănci în forma unor bucăți de foi rupte dintr-o pagină pe care ar fi fost scrisă o poezie. Pot fi numite instalații cu funcții de scaun împrăștiate haotic, ne-a explicat designerul.

Proiectul de transformare a Parcului Mihai Eminescu

Soluții simple aplicate în orașele lumii:

# designul este o prioritate a guvernării, o politică de stat, ce se exprimă prin huburi, școli private, locuri unde oamenii se pot aduna și crea împreună. Asta unește forțele și generează discuții, unde se nasc idei ce pot fi implementate;

# investiții private în design;

# aprecierea inovației și a designului ieșit din dogmă, astfel încât designul să creeze emoții;

Monica Babuc, ministra Culturii: „Avem un oraș frumos, vrem să trăim în el nu doar decent cu tot cea înseamnă confort și comoditate, dar vrem să ne mândrim că vestigiile istorice și cele culturale care există sunt înțelese atât de autorități, cât și de cetățeni. Aici își spune cuvântul și societatea civilă din Republica Moldova. Este depășită situația când venim să învinuim pe cineva. Este vorba de o coeziune națională generală în dezvoltarea urbană durabilă pe care urmează să o întreprindem. Îmi place mult noțiunea de orașe creative, pentru că dacă o vom aplica asupra oricărei activități umane, vom obține rezultate frumoase.”

De ce un oraș creativ trebuie să investească în cultură. Recomandări de la Clémentine Daubeuf, consultant și cercetător la KEA European Affairs

Investițiile în cultură vor fi considerate mereu controversate din mai multe puncte de vedere:

# este domeniul ce a necesitat mereu subsidii;

# necesită un angajament politic pe termen lung;

# profitul este greu de măsurat: încredere, atractivitate, imagine, calitatea vieții.

„Este frumos să avem artă, dar să nu o luăm prea în serios”, spune Clementine despre părerea autorităților când vine vorba de a susține inițiative culturale. Cu toate acestea, experta a povestit că există un potențial foarte mare al acestei industrii, iar impactul culturii se răsfrânge asupra multor domenii. Investițiile culturale duc la:

# politici de dezvoltare urbană;

# inovații sociale și economice;

# beneficii economice pentru sistemele locale de producere;

# un nou impuls pentru activități economice;

# generarea locurilor de muncă;

# păstrarea autenticității orașelor, menținându-le „vii”.

„În orașe trebuie creată o atmosferă care ar atrage oamenii prin toleranță și libertate, servicii calde, dar și condiții bune de lucru”, este de părere tânăra.

Marco Gemmer, reprezentant al Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova: „În acest proces trebuie implicați în primul rând cetățenii, pentru că avem nevoie de realitatea locală, în special de tineri. Cum să vorbim despre viitor fără implicarea lor? Pentru a avea orașe creative, trebuie să avem minți creative și inovații. Ca să pornești o industrie creativă trebuie să ai oameni care să creadă în tine. Vei eșua, e normal, în alte domenii nu e permis, aici însă, poți încerca lucruri. Niciodată nu putem ști dacă ideile noastre vor lucra. Dacă am fi știut răspunsurile, atunci nu ar mai fi existat inovație. E greu, dar asta nu e un motiv să nu o facem. O facem pentru că este greu și diferit.”

Cum poți lansa o afacere în domeniul cultural? Opt Sfaturi de la Luka Piskoric, fondatorul Poligon Creative Centre, Slovenia, despre organizarea campaniilor de crowdfunding

Campaniile de crowdfunding sunt soluții eficiente pentru multe din situațiile când avem nevoie de susținere financiară. Ei bine, în cazul inițierii unei afaceri pe bază de donații există anumite particularități bune de luat în seamă:

# Dacă vorbim despre produse, este important ca ele să fie inovative și să aibă un design foarte bun;

# Trebuie să existe o bază de urmăritori care așteaptă ca acest produs să iasă;

# Moldova are o piață mică, motiv pentru care e mai bine să te lansezi pe o platformă globală ca să ai susținători de peste tot din lume;

# Îți ia de la două la trei luni ca să faci o campanie de succes;

# Ai nevoie de business plan, prototip, echipă, abilități de marketing;

# E foarte important ca odată ce ai câștigat banii să poți duce la îndeplinire ceea ce ai promis;

# Poți face o campanie repetată, atât timp cât ți-ai îndeplinit promisiunile în prima;

# Crowdfundingul solicită mult efort. Trebuie să fii sigur de succesul tău dacă te implici.

Un oraș creativ are spații creative de lucru. „Un hub nu este doar un spațiu”

Spațiile de coworking sunt noi modele de colaborare și lucru care includ împărțirea unui spațiu comun de către o comunitate de profesioniști independenți. Sunt tot mai populare deja și în Chișinău. Ce are de a face asta cu cultura? În cadrul acestor spații se nasc idei creative de afaceri, care se dezvoltă și capătă proporții – tot aici, iar ca să ne întoarcem la exemplul orașului Cesis, huburile pot fi construite pe locul unor clădiri vechi, abandonate, iar astfel se contribuie și la reorganizarea spațiului urban.

Câteva recomandări de la Traian Chivriga, fondatorul iHUB Chișinău, despre cum ar putea fi extins numărul huburilor în Moldova:

# Găsim locuri, aflăm de cine sunt deținute și decidem ce vrem să creăm.

# Un hub nu este doar un spațiu, dar se constituie pe bază de: conținut (persoane active), spațiu (oferit de stat) și bani (oferiți de donatori). Toate trebuie să lucreze la unison.

# Statul ar trebui să pună pe piață spații publice, oferite gratuit pentru proiecte non-profit, în bază de concurs.

# Aceste huburi nu trebuie să fie taxate în primii ani, dar să fie taxate pe măsura creșterii lor.

Potențiale locuri care pot deveni huburi (recomandări de la tineri activi din Chișinău):

Tipografia 5, fostul muzeu de figurine din ceară, Moara roșie, Observatorul astronomic, case de cultură, școli, biserici aflate în paragină, Muzeul Zemstvei. Sfat: obstacolele birocratice pentru obținerea lor se rezolvă prin advocacy intensiv.

Ragnar Siil, expert în cadrul Programului de Cultură și Creativitate al UE-Parteneriatul Estic: „Trebuie să regândim modul în care discutăm despre industrii creative și să ne întrebăm care este ecosistemul necesar a fi construit. În alte țări, industriile creative sunt concentrate în orașele capitaliste. Întrebarea e dacă Moldova poate fi exemplul care să arate că aceste industrii creative se pot regăsi și în altfel de localități, ale regiunilor. Vrem să vedem cum un oraș ca Chișinău poate deveni un hub regional și apoi cum regiuni mai mici se pot adapta la această idee.”

Cele mai stringente probleme cu care se confruntă domeniul cultural-creativ în Moldova. Recomandări de soluții de la tinerii din Chișinău

La evenimentul de lansare a Forumului cultural național la Chișinău, au avut loc discuții între tineri activi din Moldova cu privire la problemele cu care se confruntă domeniul cultural-creativ la noi în țară:

# lipsă de comunicare între administrația centrală și inițiatorii din domeniul culturii;

# necesitatea organizării dezbaterilor publice în sensul implicării unei comunități mai largi când vine vorba de cultură;

# necesitatea de a forma o platformă care să unească mai mulți actori ai societății civile;

# problema spațiilor de expunere culturală: calitatea sunetului în sălile de concert, calitatea proiecției în sălile de film;

# educația publicului, a consumului de cultură, problemă generată de rigiditatea sistemului educațional ce nu stârnește interes elevilor pentru evenimente culturale. Pe de altă parte, este problema educației artistice, unde studenții nu învață din practică, așa cum ar trebui;

# artiștii și Ministerul Culturii trăiesc vieți paralele. Ar trebui să aibă loc întâlniri mai dese pentru discuții în cadrul unui consiliu artistic pe lângă Minister.

# publicitatea slabă ce încă funcționează prin generare de spam vizual.

Elementele menționate sunt doar câteva din punctele cheie ce ar contribui la dezvoltarea Chișinăului într-un oraș creativ. Concluziile și părerile au fost lansate în cadrul evenimentului de lansare a Forumului cultural național.