Înainte de a căuta finanțare, trebuie să elaborăm un plan financiar. Managerul financiar trebuie să stabilească de câți bani are nevoie proiectul, care este raportul planificat, contribuția proprie, potențialul de gestionare, cheltuielile maxime, costurile variabile etc.

Trebuie să înțelegi că din proiectele culturale nu vei câștiga bani, chiar riști să investești banii proprii. De exemplu, la ediția a III-a a nu am avut nicio susținere financiară din exterior, fiindcă nu am reușit să conving agenții economici să sponsorizeze activitatea culturală din lipsa de încredere și din reușita scăzută a edițiilor anterioare.

Deci trebuie să ai o doză de nebunie și să crezi în proiect, să fii realist fiindcă greul vine abia după ce se aprobă proiectul.

În 2017, când am inițiat proiectul pentru programul de granturi pentru proiecte culturale 2018, mi-am asumat riscul că acest grant de 30 000 de mii lei nu va ajunge în contul nostru din diferite motive. Schema de finanțare este creată așa că trebuie să faci investiția cu banii proprii și după aceea să primești acest grant. De aceea managerul trebuie să-și dimensioneze investiția în funcție de capacitatea reală a proiectului de a suporta aceste costuri. Inclusiv trebuie să te gândești la partea proprie de contribuție, care este obligatorie, minim 30 % din cheltuielile eligibile. Ca să câștigi trebuie să pierzi.

Cum obținem susținere din partea statului sau a organizațiilor de resort

Una din dificultățile financiare pe care le-am întâmpinat a fost metoda de acordare a grantului câștigat de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. În hotărârea de guvern cu privire la modul de finanțare din bugetul de stat este un articol în care se spune că ”Alocațiile se acordă în tranșe aferente realizării proiectului, potrivit contractului, ultima tranșă fiind de 20 % la sută din valoarea contractului și se acordă numai după încheierea activității și prezentarea documentelor justificative”.

În realitate, la semnarea contractului de achiziții publice a fost cu totul altfel, fără dreptul și posibilitatea de a negocia procedura de acordare a alocațiilor. Contractul a fost trimis pentru semnare și nu pentru negociere, astfel am fost nevoit să acopăr integral toate cheltuielile proiectului. Am investit 39 500 lei în proiect. Bani, care nu au fost întorși nici până acum. De aceea, un avantaj ar fi stabilirea unor etape de finanțare cu organizațiile guvernamentale. Nimeni nu-și dorește ca un proiect cultural foarte frumos cu granturi din partea statului să se transforme într-un  incident financiar nedorit.

Undeva am citit că ”un euro investit într-un eveniment, aduce patru euro la bugetul comunității”. Autoritățile locale încă nu profită pe deplin de această oportunitate. Din păcate, sunt alte ”interese la mijloc”, deși tânăra generație se zbate să promoveze evenimentele de acest gen.

Scopul nu e să ne inspirăm, dar să găsim soluții necesare

Creativitatea trebuie dezvoltată prin căutare activă. Am folosit sute de ziare, Google, mergeam la bibliotecă,  întrebam un specialist din domeniu fiindcă scopul meu nu este să găsesc idei sau să mă inspir, ci să găsesc exact soluția pe care o căutam.

Totuși cea mai grea metodă de regizare a activității artistice publice este cea teatralizată, fiindcă ea necesită sute de costume, recuzită, decor scenic și sute de actori implicați în montarea unui adevărat spectacol nocturn.

Anume această metodă am folosit-o la ultimele două ediții. Am reușit să adunăm peste 3000 de spectatori în Cetatea Soroca.

Echipa competentă creează mecanismul proiectului

Secretul succesului este simplu: muncă asiduă timp de nouă luni de zile. De fapt succesul se datorează celor care au participat la montarea acestui proiect: peste 85 de dansatori, 58 de actori profesioniști, 28 vocaliști, 9 regizori, 3 scenariști, 6 scenografi, 1 pictor și maeștri în arta vorbirii, artă actoricească, muzicieni, machiaj și coregrafie. Noi toți am făcut parte dintr-un adevărat ”mecanism” care a creat acest spectacol.

Gestionarea ineficientă a timpului a fost eșecul nostru

Pe lângă succesele proiectului desigur că există și o listă a eșecurilor. Reieșind din ele facem concluzii, observații și căutăm soluții.

Cel mai mare eșec din proiect a fost repartizarea timpului. Atunci când repartizați timpul pentru numerele artistice, concretizați de cât timp are la dispoziție un anumit colectiv, formație sau ansamblu, fiindcă unii invitați își pot permite o evoluare cu durată mai lungă decât cea convenită anterior, astfel riscați să pierdeți o parte din public și debalansarea altor evoluări.

Încă o greșeală majoră care am făcut-o  este monitorizarea repertoriului – un ansamblu din România  a evoluat în scenă cu cântece nepotrivite temei și caracterului concertului.  Este bine ca regizorul/scenaristul să concretizeze genul și tematica fiecărui număr artistic aparte.

Sunt necesare reforme în domeniu

Pentru societatea actuală această profesie rămâne o paradigmă, nu toată lumea, inclusiv cei de la conducerea instituțiilor culturale, înțeleg necesitatea managementului cultural. Asta cu siguranță  este și motivul principal a standardizării metodelor de desfășurare a festivalurilor, concertelor și altor activități culturale din Republica Moldova. Motivul acestor standarde este că în Moldova nu a fost făcută absolut nicio reformă de sistem după perioada comunistă, tocmai de aceasta sistemul cultural nu este perfect la acest moment. Mai există și autorități, chiar și oameni de cultură care resping ideea că managementul cultural este o profesie care suprapune unei specializări culturale o pregătire managerială și administrativ pragmatică.

Foto: Nicolai Cebotari / Noaptea Muzeelor la Cetatea Soroca