Fie că ne dorim sau nu, fie că ne place sau nu, dar avem nevoie de mass-media pentru a transmite informațiile despre noi la cât mai mult persoane interesate posibil. Cum includem ştirile noastre sau un comentariu, sau pur și simplu informaţiile despre iniţiativa noastră, în ordinea de zi a jurnaliștilor? Pentru a răspunde la această întrebare, mai întâi trebuie să ne întrebăm „ce doresc jurnaliștii?” (în afară de bani și faimă, desigur). Jurnaliştii doresc o știre bună, care să fie interesantă și/sau utilă pentru publicul lor. În general, oamenii citesc sau privesc știrile pentru a-și ușura sau îmbunătăți viața, sau pur și simplu ca să se distreze. Dacă dorim ca reporterii să ne accepte știrea, atunci trebuie să le facem munca pe cât de mult posibil. Poate vă veți întreba de ce trebuie să facem asta? Pentru că oamenii de presă sunt mereu presați de timp, niciodată nu au timp, mereu sunt în căutare de istorii noi și neobişnuite. Așadar, haideți să le facem viața mai ușoară. 

Ce informaţii ar trebui să le oferim oamenilor de presă? Oferiți-le acele informații, cu care ei vor putea crea o istorie bună. Oferiți-le fapte sau o știre, o dovadă, oaspeți, experți și context (adică o explicaţie a istoriei problemei și de ce este aceasta importantă).

Pentru început, trebuie să înțelegem diferitele categorii în care se încadrează știrea, adică despre ce ar trebui să fie aceasta pentru a atrage atenția unei persoane de presă sau a unui redactor. Am menţionat mai devreme că informaţiile trebuie să fie sau utile, sau interesante și distractive. Dacă vom opta pentru informații utile, atunci știrile vor fi despre ceva care are legătură cu aproape fiecare persoană care trăieşte într-un anumit teritoriu, care are loc aici și acum și care se referă la rutina zilnică. De exemplu, Guvernul a mărit tarifele la gazele naturale pentru gospodării. Această știre vizează pe fiecare și este un subiect general. Informaţiile prezentate sunt utile și importante, deoarece fiecare cetăţean de rând doreşte să știe cum i se vor schimba cheltuielile lunare. Însă ştirile se pot afla și în categoria diametral opusă. Informațiile din această categorie sunt despre celebrități sau despre oameni renumiți și faimoși, despre ceva neobișnuit sau extraordinar, despre ceva ce s-a întâmplat demult, dar care continuă să spargă stereotipurile de astăzi. De exemplu, recent, aproape toată presa din întreaga lume era ocupată cu reportajele despre un tren plin cu comori naziste, găsit într-un tunel abandonat din Polonia. Această informație nu are nimic în comun cu problemele noastre zilnice, dar este neobișnuită, are legătură cu trecutul nostru și spulberă stereotipul aurului nazist pierdut.

Vă place sau nu, dar mass-media se conduce după câteva principii: senzații, râsete, lacrimi, sex și scandaluri. Mass-media folosește mai degrabă emoțiile noastre, decât rațiunea. Aspectul emoțional este foarte important în mass-media. În primul rând, mass-media este centrată în jurul relațiilor dintre oameni, iar contactele umane sunt, în primul rând, despre emoții și nu doar despre fapte simple. În al doilea rând, să analizăm, de exemplu, munca pe care o face un redactor de ştiri. El monitorizează mii de informații, sute de știri noi din întreaga țară și din întreaga lume. Dar el este, până la urmă, o ființă umană. Cum decide redactorul ce să aleagă din tot acest flux, care trebuie să fie titlul unei noi știri și ce trebuie să fie inclus într-un buletin de știri? Este puțin probabil ca evenimentele simple, care la fel trebuie gândite și înțelese, să atragă atenția redactorului din prima. Așadar, dacă veți adăuga emoții la informaţiile de care dispuneţi, posibilitatea de a atrage atenția editorului va fi mai mare.

Aceeaşi regulă este valabilă și pentru interviuri. Nu contează cât de mult veți vorbi și cât de priceput sunteți la subiectul pe care îl aveți: jurnaliștii nu vor prelua tot discursul dvs., ci doar o parte din el. Redactorul va prefera să selecteze mai degrabă cuvinte memorabile, care să trezească emoții, și nu propoziții monotone, confuze. Iată de ce, în timpul unui interviu sau atunci când oferiți comentarii sau răspunsuri în cadrul unei conferinţe de presă, trebuie să accentuați ideea principală prin cuvinte care generează emoții. De exemplu, spuneți o glumă sau o afirmație amuzantă, un citat remarcabil dintr-o carte sau film, utilizați metafore sofisticate sau oricare alte figuri de stil. Toate acestea vor atrage atenția, iar jurnaliştii vor prefera să le includă anume pe ele în textul sau în programul lor, și nu altceva din ceea ce ați menționat. De asemenea, rețineți că doar 20 de secunde din discursul dvs. va fi inclus în știre, asta dacă nu sunteţi preşedintele sau prim-ministrul țării. Aceasta este o reglementare tehnică, audio sau așa-numitele secvenţe sonore. Deci, este important să vă antrenați și să exersați să vorbiţi concis și clar utilizând super-propoziții.

O altă regulă este să vorbiți într-un limbaj clar și simplu. Albert Einstein a spus: „Totul ar trebui făcut cât de simplu posibil, dar nu mai simplu decât atât!” Trebuie să respectăm această regulă când vorbim cu oamenii din mass-media. Sarcina principală a jurnaliştilor este să explice lucruri publicului. Pentru aceasta, jurnalistul trebuie să facă în așa fel încât lucrurile complicate să fie ușor de înțeles, iar noi trebuie să îi dăm o mână de ajutor. În primul rând, trebuie să evităm să le oferim multe fapte, cifre, citate, linii diferite de subiect. Trebuie să identificăm aspectul esențial și să-l dezvoltăm. Aceeaşi regulă este valabilă și pentru publicitate. Dacă trebuie să promovăm o mașină, nu trebuie să vorbim în același timp, într-un singur video promoţional, despre luxul, motorul, eleganța și despre caracteristicile sale ecologice. Experții în publicitate vor selecta de obicei o caracteristică principală și o vor dezvolta într-un spot publicitar complet. Același lucru este relevant pentru informaţiile pe care le pregătim pentru mass-media. Propunem o idee principală și adunăm dovezi, ilustrări și exemple în jurul ei. Pe de altă parte, limbajul foarte specializat va îndepărta jurnalistul și publicul. Trebuie să explicăm ideea principală în mod clar, cu ajutorul cuvintelor ușor de înțeles. (Desigur, acest lucru nu este valabil atunci când vorbim despre programe și publicații profesionale și specializate). Și încă un sfat de la jurnalişti: cea mai bună metodă de a explica publicului lucruri complicate este să vă imaginaţi că vorbiţi cu bunica, încercând să îi explicaţi ceva. Dacă sunteţi, într-adevăr, un expert în domeniu, puteţi să explicaţi până și bunicii lucruri cum ar fi cauzele crizei financiare mondiale și creșterea numărului de lideri politici populiști, ba chiar filosofia Kantiană privind apercepţia transcendentală a priori. Să nu vă temeți niciodată să păreți simpli. Este cu mult mai rău să fiți plictisitori și obscuri.

Oamenii ignoranți oferă, de obicei, foarte multe fapte și sabotează fluxul de informați, deoarece ei nu văd imaginea de ansamblu. Dacă o persoană este competentă într-un anumit domeniu, atunci ea își poate structura ideea și poate evidenția principalele aspecte din temă. Iată ce trebuie să le oferiți jurnaliştilor. În plus, dacă păstrați claritatea și simplitatea a ceea ce spuneți, atunci este mai puțin probabil ca mesajul vostru să fie distorsionat. La fel, este mai puțin probabil ca cuvintele voastre să fie scoase din context și deformate sau să ajungeți în situația în care veți striga că ați fost înțeles greșit și că de fapt ați vrut să spuneți cu totul altceva.

Iar în final, haideți să vorbim despre calitatea de a fi succint. Trăim în era unor fluxuri imense de informații. Discursurile mari și lungi sunt privilegiul câștigătorilor premiilor Pulitzer sau al idolilor din literatura mondială, sau, cel puțin, al câștigătorilor Premiului Nobel din domeniul economiei sau al fizicii. Încercați să fiți concis și să vorbiți la subiect. Totul este posibil. Da, necesită efort, însă un text scurt și concis poate să motiveze și, în același timp, să explice un fenomen complicat. De exemplu, discursul de la Gettysburg, rostit de cel de-al 16-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii – Abraham Lincoln, a fost unul dintre cele mai faimoase discursuri din lumea politică. Doar 10 propoziţii, 272 de cuvinte și mai puţin de trei minute. Acest discurs a schimbat în totalitate viziunea contemporanilor cu privire la Războiul Civil. În urma discursului oamenii au trecut peste durere și au început să se simtă mândri pentru cei care au murit la datorie.

Deci, să repetăm recomandările menționate anterior:

- Pentru a fi mai eficient și pentru a avea succes în procesul de comunicare prin intermediul mass-mediei trebuie, mai întâi de toate, să ajutăm jurnaliştii să își facă munca – să le oferim toate informațiile care pot fi folosite ca o istorie pentru o știre (un fapt, o dovadă, participanţi, experți și context);

- Știrile sunt clasificate în categorii opuse – cele utile și cele obişnuite, cele unice și cele noi, iar pentru a ajunge în mass-media, informaţiile trebuie să facă parte din una dintre aceste categorii;

- În mass-media sunt folosite mai mult emoțiile decât rațiunea: așa că adăugaţi emoţii la informaţiile de care dispuneţi și cu siguranţă veți atrage atenţia redactorului;

- Exersaţi folosind super-propoziții în discursuri: propoziţii clare, vioaie, emoţionale, care să dureze 20 de secunde, iar pentru aceasta folosiți metafore, citate și glume;

- Nu neglijați formulările scurte și simple – publicul le va prefera.

Și, în cele din urmă, în comunicare nu există loc pentru frică. Să nu vă temeți niciodată să depășiți limita. Încercați să gândiți într-un mod inovator. Fiți neînfricați și riscați. Aceasta este unica cale de a transmite publicului țintă mesajul pe care îl aveți. Amestecați continuu toate ingredientele. Precum un bucătar. Apoi serviți „bucate” noi, delicioase și combinate.

Drum bun!