Ce reprezintă jurnalismul cultural? Preocuparea primordială a jurnalismului cultural o reprezintă activitatea artistică și creativă, precum și persoanele, instituţiile și politicile care desfășoară sau permit această activitate. De obicei, se consideră că arta include literatura, artele vizuale, muzica, cinematografia, teatrul și coregrafia, fotografia, arhitectura și designul. Aceste domenii acoperă atât „cultura înaltă” (multe din formele artei tradiţionale), cât și „cultura populară” (cunoscută cândva ca arta populară). De asemenea, cultura include divertismentul de masă, sub forma filmelor de succes, programelor de radio și televiziune și jocurilor pe calculator. O definiție mai generală ar putea include orice, de la grădinărit și gastronomie, până la planificare urbană și întreprinderi noi de tehnologii inovatoare.

Preocupările jurnalismului cultural s-au extins pe măsură ce a evoluat înțelegerea noastră privind cultura și rolul ei în societate. Printre filosofii care au orientat în noi direcţii această înţelegere se numără Edward Said, George Steiner, Umberto Eco și Stuart Hall. Astăzi vorbim despre „războaie culturale”și „transformări culturale”, care generează schimbări politice și sociale. În secolul al XXI-lea este recunoscută tot mai mult contribuția economică a sectorului artistic la crearea locurilor de muncă, progres, turism, exporturi, dezvoltare, precum și ca mijloc de soluționare a unor probleme sociale și de transmitere a unor valori. „Industriile culturale și creative” includ arta tradițională, arta aplicată și inovaţia creativă. UE, de asemenea, recunoaște libertatea de exprimare, inclusiv exprimarea artistică, drept factor important în promovarea auto-realizării și autonomiei oricărei persoane, și esențială pentru dezvoltarea și manifestarea identității unei persoane în societate.

Unele persoane, inclusiv mulți artiști, preferă să pună accent mai mult pe valoarea intrinsecă a artei, decât pe beneficiile sale economice sau sociale. Argumentele economice pot însă contribui la justificarea aplicării resurselor publice și politicilor care sunt în beneficiul artei, precum și a acoperirii mediatice, care poate influenţa decidenții politici și crea publicul pentru artă. Parțial ca recunoaştere a acestei valori economice, acoperirea culturală din mass-media de știri s-a extins dincolo de secţiunile de artă și literatură, sau cultură, la secţiunile de știri, afaceri, comentarii și opinii, călătorii și stil de viață.