Apoi, în al doilea rând, avem editorii. Cei care verifică manuscrisul sau cartea, care ajută autorul să transpună rodul creativității, adică textul, în ceva care poate fi publicat, confruntat, corectat etc.

Ajungem apoi la a treia verigă din lanțul valoric: editurile. Ce fac acestea? Acestea transformă manuscrisul într-o carte adevărată, adică se ocupă de ilustrații, de micile aspecte de imprimare pe care de obicei... pe care poate nici nu le observăm. Apoi se ocupă de imprimarea efectivă a cărții, pe hârtie, sau apelează la companii de IT în vederea obținerii versiunilor electronice ale aceleiași cărți.

Dar asta nu e totul. Apoi avem angrosiștii. Ei ar putea fi cei care preiau cartea de la editura respectivă și de la alte edituri, de exemplu, pentru piața regională. Sau pot fi mari companii de genul amazon.com - cele care au spații mari de depozitare, lanțuri logistice și operațiuni, astfel încât cărțile să ajungă la clienți.

Dar mai putem avea încă un actor, încă o verigă. Librăriile. Librăriile private - da, acestea chiar există, și sunt foarte importante pentru edituri și pentru autori. Încă ne place să cumpărăm cărți tipărite pe hârtie, iar această piață este în creștere, chiar dacă formatul electronic înlocuiește formatul tradițional, tipărit.

Și în final avem a șasea verigă din lanțul valoric. Desigur, clienții. Adică noi, cititorii la care ajunge cartea. Deci în lanțul valoric al industriei editoriale avem aceste șase verigi.

Să luăm un alt exemplu, industria muzicală. În industria muzicală prima verigă a lanțului valoric este, desigur, artistul, compozitorul, persoana sau persoanele care aduc elementul creativ, cei care produc muzică.

Dar, pentru ca muzica să ajungă la client, a doua verigă din lanțul valoric va fi producătorul sau agentul. Este o companie sau o persoană care aranjează muzica și se asigură că artistul își plasează creația pe piață, fiind reprezentantul artistului.

Producătorul și agentul fac aranjamente de fapt pentru a treia verigă, adică studioul. Aici se produce magia: muzica este înregistrată efectiv pe un suport.

Avem apoi a patra verigă a lanțului valoric, distribuitorul sau radiodifuzorul, deoarece muzica înregistrată în fișier electronic sau în alt format (video) trebuie distribuită sau difuzată la posturi de radio care emit FM sau online. Sau poate ajunge chiar în cinematografe. Există diverse formate noi prin care muzica poate ajunge la public, inclusiv streaming online, și platforme pentru aceasta - distribuitorii.

În cele din urmă avem clientul, a cincea verigă și destinația finală a lanțului valoric. Adică noi, cei care ascultăm sau cumpărăm creații muzicale, sau care urmărim un concert în direct.

Deci și în industria muzicală avem un lanț valoric. Putem observa diverse tipuri de lanț valoric în economia creativă. Un studiu efectuat de Kurt Salmon (firmă de consultanţă care a realizat o cercetare importantă privind lanțul valoric în anul 2013) a identificat patru verigi generale în lanțul valoric.

Prima este artistul. Deci cineva care este un creator, care produce un element de intrare creativ. A doua ar fi industriașul. Industriașul este o organizație, o firmă sau chiar un liber-profesionist, care are grijă să transforme elementul de intrare creativ produs de artist într-un anumit format, care ulterior poate fi transmis celei de-a treia verigi generale din lanțul valoric - operatorul. Operatorul este cel care distribuie și pune pe piață produsul realizat de industriaș și creat de artist. Apoi, a patra și ultima verigă generală a lanțului valoric este chiar consumatorul. Deci clientul, cel care consumă produsele culturale.

Acesta este așadar un mod general de a privi lanțul valoric și este important ca organizațiile culturale să înțeleagă acest concept. De ce? Pentru că, dacă înțelegem unde activează organizația noastră, adică pe ce piețe (ceea ce am discutat în cursul anterior), iar apoi înţelegem cum arată lanţul valoric în segmentul nostru, pe piața noastră, putem înţelege fie că suntem prea puțin reprezentați, deci încercăm să ajungem în cât mai multe verigi din lanțul valoric fără a avea destule resurse, fie că lanțul nostru valoric este deficitar.

Ce înseamnă asta? De exemplu, recent am avut o sesiune de instruire pentru Programul de cultură și creativitate și am discutat despre lanțul valoric pentru industria cărții din Ucraina. Iar participanții la grup au identificat două lacune în lanțul valoric pentru industria cărții din Ucraina. Prima și una foarte clară este un distribuitor. Deci există prea puține librării, iar magazinele noastre online nu sunt încă destul de cunoscute și nu ajung la prea mulți clienți, prin urmare editurile noastre au probleme legate de aducerea produselor la clienți, indiferent de mărimea acestor produse. Există așadar un gol în veriga de distribuție a lanțului valoric.

Iar o altă lacună este... în Ucraina, agenții sunt practic inexistenți. Agenți care să reprezinte autori noi, promițători, care poate stau uitați undeva cu manuscrise creative extraordinare. Și asta înseamnă că pe piața ucraineană avem o problemă, înseamnă că mulți autori buni nu pot fi găsiți, că ei nu pot deveni vestiți pentru că nu există agenți care îi pot ajuta să-și pună pe piață cărțile sau creațiile.

Deci, atunci când vă așezați și descompuneți lanțul valoric, iar apoi discutați despre lacunele pieței, poate decideți că trebuie să acționați și să eliminați acele lacune. Sau poate trebuie să vă schimbați modelul de afaceri pentru a vă adapta la neajunsurile lanțului valoric. Un demers destul de util pentru organizaţiile culturale și întreprinderile creative este deci analiza lanțurilor valorice de pe piața unde activează, cu scopul de a-și adapta strategia și modelul de afaceri și de a înțelege modul cum funcționează piața la momentul actual.

Și am menționat deja studiul efectuat de Kurt Salmon în 2013. Tot acolo există o statistică importantă pentru industria cărții și câteva alte segmente și domenii ale economiei creative din Franţa în 2012. Ce au făcut ei: au descompus și au pus cifre pe lanțurile valorice ale acestor segmente și piețe din Franţa. Și a rezultat un material interesant. Să luăm ca exemplu o carte. În 2012 prețul mediu pentru o carte publicată (imprimată) în Franţa a fost de 10,90 euro. Cum se descompune această sumă, acest preţ de 10,90 euro, în lanțul valoric? Cât revine fiecărei verigi din acest preţ? Cifrele sunt destul de interesante. Din acest preţ, artistul ar obține 10%. Apoi 30% ar ajunge la producător. În acest caz, este vorba despre editură. Apoi 60% ar ajunge la intermediari și distribuitor. De fapt, 50% ar ajunge la amazon.com, iar această cotă ar include comisionul perceput, plus cheltuielile de logistică și livrare.

Deci vedeți că, chiar dacă am putea crede că prețul cărții este cam mare, autorul, adică creatorul, obține abia 10%, iar restul ajunge la toate celelalte companii și organizații aflate de-a lungul lanțului valoric, care adaugă valoare la ceea ce primește clientul.