Totuși, conceptul de sector cultural și creativ a apărut mai târziu. În opinia lui Pierre Luigi Sacco – economist și teoretician în artă, acest concept are legătură cu revoluția industrială de la începutul secolului 20. Inovațiile tehnologice care au avut loc în acea perioadă – radioul, înregistrarea sonoră, fotografia, filmul, și perfecționarea tehnologiilor de imprimare – au permis un acces mai mare la cultură și au influenţat procesul creativ.

Teatrul, artele vizuale, cinematografia, televiziunea, radioul, publicistica, jocurile de calculator, noile mijloace de comunicare în masă, arhitectura, designul, moda și publicitatea sunt toate parte a sectoarelor culturale și creative.

Termenii „sectoarele culturale” și „sectoarele creative” sunt practic sinonime. Conceptul „sectoarelor culturale” are mai multă legătură cu patrimoniul cultural și formele tradiționale de creație, iar „sectoarele creative” includ arta aplicată, inovațiile și generarea profiturilor și crearea locurilor de muncă prin crearea proprietății intelectuale.

Acum suntem martorii unei tranziții către o nouă formă de sectoare culturale și creative. Linia clară, care separa producătorii de consumatori, dispare treptat. Sectoarele culturale și creative sunt considerate a fi în fruntea noilor forme dinamice de activitate economică. Pe măsura ce societatea se mișcă din una industrială în intelectuală, abordarea creativă în realizarea sarcinilor devine un factor important al competitivității.