De multe ori, organizațiile culturale și întreprinderile creative nu se gândesc la ele prin prisma pieței. Ce înseamnă prin prisma pieței? Când cineva vă întreabă: „Pe ce piețe activați?” Unele organizații ar putea spune: „O, dar asta nu are legătură cu noi - noi creăm niște produse culturale deosebite, nu ne preocupă piața.”

De fapt, nu este adevărat. Toate organizațiile culturale și întreprinderile creative activează pe anumite piețe. Dar ce este opiață? O piață este un sistem în care părțile sunt implicate într-un schimb. Cine sunt părțile? Sunt cumpărătorii și vânzătorii. Ce este un sistem? Un sistem este o infrastructură, niște relații, dar și mecanisme introduse de guverne pentru ca piețele să funcționeze. Cine sunt cumpărătorii și vânzătorii? Sunt consumatorii de produse culturale, respectiv organizațiile culturale și întreprinderile creative, poate chiar dvs.

Iar dacă vă gândiţi la întreprinderi creative, este bine să o faceți prin prisma pieței. Birourile de arhitectură prestează servicii, sunt plătite pentru acestea și există o piață a serviciilor respective. Dar teatrele? Și pentru teatre există o piață. Unele din acestea sunt societăți private, altele sunt societăți finanțate de stat - și mai există piața artelor spectacolului. Deci, verificați dacă puteți răspunde la întrebarea: „Pe ce piețe activați?”

Există diverse modalităţi de abordare a piețelor. Deci, ce tipuri de piață există?

În primul rând, piețele geografice. De fapt, este destul de simplu. Activăm fie la nivel local, deci suntem o societate locală de teatru, fie la nivel de țară, ca societate naţională având un impact mare la nivelul țării și suntem în căutarea publicului în toată țara. Sau putem activa la nivel european, deci suntem o societate foarte mare. De exemplu, multe întreprinderi creative, care sunt chiar entități mici, întreprinderi mici și mijlocii sau microîntreprinderi (cele care au mai puțin de zece angajați), activează pe piața europeană. Nu fiți prea modești - gândiți-vă care este piața voastră geografică.

În al doilea rând, piața produsului sau serviciului. Aceasta mai este numită „verticală” - pe ce verticală vă aflați. Dacă ne gândim la piața produsului, aceasta poate fi modă, articole, articole la modă. Dacă ne gândim la produse sau servicii, aceasta poate fi servicii pentru agenții de relații publice din domeniul editării. Deci, verticala de specialitate în care activează societățile. Iar societățile mai pot fi organizații culturale sau operatori culturali.

În al treilea rând avem sectorul sau domeniul, sau așa-numita „orizontală”, nivelul orizontal. Iar aici vorbim despre lucruri într-adevăr mai apropiate de alte definiții ale pieței: avem piaţa literaturii, cinematografiei, modei, designului, artelor spectacolului sau artelor vizuale. Acestea sunt piețele orizontale, adică sectoarele.

Deci, la întrebarea pe ce piețe activați, nu ar trebui să aveți temeri, ci ar trebui să aveți un răspuns pregătit. Ați putea răspunde: activăm pe piața festivalurilor din vestul Ucrainei, sau activăm pe piața europeană a decorațiunilor interioare, sau activăm pe piaţa ucraineană a literaturii (dacă sunteți o societate editorială sau un magazin de cărți din Ucraina).

Gândiţi-vă pe ce piață activează organizația voastră, iar apoi urmează întrebarea: Cum sunt organizate piețele? Apoi urmează întrebarea interesantă despre lanțul valoric.  Pe piață, actorii pieței sunt organizați de-a lungul lanțului valoric. Ce este un lanț valoric? Lanțul valoric reprezintă de fapt lanțul în care diferite organizații adaugă valoare pentru ca clientul să primească produsul final. În esență, la început avem elementul de intrare. Dacă vorbim despre sectoarele culturale și creative, vorbim despre creativitate, adică se pornește de la o idee creativă. Apoi se adaugă valoare și acea idee se transformă în produsul final. Iar acesta este elementul de ieşire.

În domeniul creativ și cultural vorbim despre produsul cultural. Deci începem cu creativitatea ca element de intrare și încheiem cu produsul cultural ca element de ieşire. Acesta este un lucru pentru care clienții cumpără bilete. Este ceva ce consumăm. Nu vă temeți să folosiți termenii „consum de produse culturale”, „consum de cultură”. Este esențial. De fapt ar trebui să consumăm mai multe produse culturale, iar asta înseamnă că pe piață ar trebui să existe mai multe produse și servicii culturale diverse și interesante.

Apoi, este mai simplu să ne gândim în termeni practici la lanțul valoric. Să vorbim din nou despre societatea de teatru. Avem autorul unei piese extraordinare - deci există un element de intrare creativ. Dar acesta e doar un manuscris cu text. Apoi aveți nevoie de cineva care... societatea de teatru care ar interpreta acel text și ar produce o piesă de teatru. Dar pentru a juca o piesă de teatru undeva, aveți nevoie de designeri, de un specialist în lumini, aveți nevoie de o întreagă echipă care organizează spectacolul de teatru. Dar locul? Ei bine, este nevoie și de locul spectacolului, iar acesta poate fi asigurat de o altă organizație - eventual societatea de teatru închiriază acest loc.

Deci începem cu manuscrisul, apoi adăugăm în lanțul valoric toate aceste elemente și organizațiile care aduc valoare. Astfel obținem produsul final și ne putem gândi: OK, asta este, iată ce consumă clienții. Nu! Pentru că trebuie cumpărate bilete pentru a merge la teatru, iar aici ar putea exista un serviciu online de vânzare a biletelor, prin care de fapt se vând biletele pentru piesa voastră de teatru. Înseamnă că și acesta adaugă valoare pentru client, deoarece cumpărăm bilete ca să urmărim spectacolul. Deci și biletele fac parte din lanțul valoric. Avem ca intrare elementul artistic, iar apoi avem produsul cultural la final, și vedem câți actori sunt implicați în lanțul valoric; iar ceea ce este important atunci când plătiți prețul biletului - toți acești actori ar trebui să-și primească partea fiindcă adaugă valoare pentru client. Acesta este, în esență, sensul unui lanț valoric.