Nu vom începe cu literele, ci mai degrabă cu semnificaţia combinației de litere ABC. Mai întâi de toate, trebuie să înțelegem că comunicarea nu este o activitate suplimentară – ea nu trebuie să se bazeze pe principiul rezidual. Ea este o parte a activităților noastre strategice. Noi, în calitate de manageri, suntem bombardați de un milion de sarcini diferite în activitatea zilnică: organizarea atelierelor de lucru sau a conferințelor, punerea spectacolelor în scenă sau deschiderea expozițiilor. Aceste griji ne consumă tot timpul și energia. Iar la final ne rămâne puțină energie ca să mai vorbim despre spectacolul sau expoziţia noastră, despre impresiile vizitatorilor sau cele ale experţilor. Totuși, trebuie să ne gândim încă de la bun început cui și cum îi vom vorbi.

Comunicarea se aseamănă mult cu marketingul. De exemplu, managerii de marketing nu decid doar care sunt cele mai bune metode de a face publicitate și de a vinde iaurt. Ei mai abordează și aspecte strategice, decizând exact ce fel de iaurt să producă, și dacă în general să producă iaurt. Astfel, din acest moment, haideți că privim comunicarea ca pe un proces strategic foarte important și ca pe un element care este însăși baza oricărei acțiuni.

Deci, ce este comunicarea? Există multe tipuri și varietăţi, noi, însă, vom vedea care sunt principalele deosebiri. Există comunicare internă. Aici ne referim la mesajele formulate și distribuite în interiorul unui grup de persoane sau a unor organizații. Este o temă separată pentru un curs separat, așa-numita comunicate corporatistă. Vom practica comunicarea externă. Acest tip de comunicare are mai multe definiții. Sugerez următoarea: „Comunicarea externă este un sistem de măsuri pentru oferirea informațiilor, menită să influențeze înțelegerea, percepția, aşteptările și comportamentul publicului ţintă, în conformitate cu misiunea și scopurile unei organizaţii sau ale unui proiect.” Este important să menționăm și să reținem că scopul final al comunicării este de a influența comportamentul publicului țintă. Anume aceasta este principala deosebire dintre comunicare și o simplă discuție.

Este foarte important să îi convingem pe cei cărora ne adresăm să se comporte într-un anumit mod. Însă acesta este scopul final. Înainte de aceasta, noi trebuie să influențăm înțelegerea, percepțiile și așteptările ascultătorilor noștri. Astfel, la prima etapă schimbăm modul în care oamenii percep și reacţionează la lume (așa-numita mentalitate), iar mai apoi trecem la aspectul practic al acţiunii.

Cel mai elocvent exemplu sunt campaniile electorale. În primul rând, personalul candidatului. De exemplu, personalul candidatului la funcția de președinte creează o anumită imagine a acestui candidat, astfel încât alegătorii să îl vadă într-o lumină pozitivă. Ei nu se întorc cu spatele când aud vorbindu-se despre el sau când îl aud pe el însuși vorbind. Ei reacţionează la cuvintele sau la imaginea sa nu doar rațional, dar și emoțional. Anume așa, personalul creează o mentalitate pozitivă.

Toate acestea nu sunt făcute doar de dragul ca unei persoane să-i placă de alta sau ca cineva să aibă încredere în altcineva. Toate acestea sunt făcute dintr-un motiv practic. Scopul final al acestei formări de mentalitate este ca oamenii, într-un anumit moment și loc, să vină la secția de votare și să voteze acest candidat.

Pentru moment, este important să reținem următoarele:

• Comunicarea nu este o activitate complementară sau suplimentară pe lângă activitatea noastră de bază. Aceasta este o activitate de o importanţă strategică, asemănându-se mult cu marketingul real.
• Comunicarea modelează mentalitatea (percepția, înțelegerea, atitudinile, așteptările și reacția) și este menită să influențeze comportamentul.

La revedere, ne vedem în curând! Data viitoare vom vorbi despre etapele comunicării.