Pentru o orientare inițială, etapele procesului antreprenorial în domeniul artei diferă în funcție de disciplina artei, esența unei afaceri în domeniul artei și alți factori, care, de regulă, sunt 5:

1. Pregătirea inițială și generarea de idei inovatoare

2. Procesul de selectare: evaluarea ideilor date față de anumite criterii preliminare

3. Protejarea ideii prin intermediul opțiunilor de proprietate intelectuală

4. Elaborarea unui model de afaceri și a unui plan de afaceri

5. Căutarea și obținerea finanțării inițiale în baza unui parteneriat și luarea în considerare a cadrului strategic de cooperare intersectorială 

Ce este un model de afaceri?

Prin definiție, modelul de afaceri este planul implementat de o companie pentru a genera venituri și a obține profit din operațiuni. Modelul de afaceri este văzut și ca o serie de relații care participă la crearea valorii. Crearea valorii și grija pentru clienți sau beneficiari este anume acel lucru care diferențiază modelele de afaceri orientate în principal pe piață de cele care urmăresc scopuri societale și culturale.

Prin urmare, stabilirea unui model de afaceri de bază este principala sarcină înainte de a începe căutarea unei finanțări externe. Aceasta descrie în scris și/sau grafic:

1. Cum viitoarea întreprindere din domeniul artei va vinde produse, servicii și va crea valori?

2. Cine vor fi beneficiarii și clienții?

3. Care vor fi sursele de generare a veniturilor? și

4. În ce mod aceasta își va atinge obiectivele strategice?

Există diferite tipuri de modele de afaceri pentru crearea unei afaceri în domeniul artei, fiecare dintre ele fiind unice. Unele modele sunt considerate tradiționale, adică afacerea este fizic prezentă (de ex. companie de dansuri, teatru sau galerie comercială). Uneori acestea se mai numesc „reale sau fizice”- descriind prezența fizică a clădirii sau a altei structuri în care este localizată afacerea și în care apare interacțiunea fizică cu clienții sau cumpărătorii. Modelele „offline” mai includ:

• modele de afaceri colective, populare în rândul artiștilor care folosesc resursele în comun pentru a reduce costurile de regie

• modele de non-intermediere, când artiștii nu apelează la canalele de distribuție tradiționale și la intermediari (agent, producător, angrosist, agent bursier).

Altele se bazează pe utilizarea tehnologiilor online sau mobile. De exemplu:

• o platformă online pentru vânzarea lucrărilor de artă

• model de abonare

• modele de difuzare în timp real al unui spectacol

• modele freemium care oferă gratuit servicii online de bază și unul adițional - contra-plată.

Este important de reținut că modelele online nu oferă posibilitatea de interacțiune fizică între antreprenor și utilizatorii online, prin urmare acestea cu siguranță influențează strategia generală de marketing și comunicare.

Modelele de afaceri pot fi simple sau complexe, în funcție de ideea inițială a antreprenorului, disponibilitatea resurselor și viziunea de dezvoltare ulterioară. Nu uitați niciodată că modelul de afaceri și planul de afaceri au două puncte centrale: proiectarea venitului și pragul de rentabilitate.

• Prognozarea veniturilor afacerii este crucială. Mulți antreprenori se plâng de faptul că prognozarea corectă a veniturilor necesită foarte mult timp. Totuși, este necesar de reținut un lucru: investitorii nu vor contribui la afacerea dvs. dacă nu le veți putea oferi un set de prognoze bine gândit. De asemenea, o prognozare financiară corespunzătoare vă va ajuta să elaborați planuri operaționale și de dotare cu personal, care vor ajuta afacerea dvs. să devină una de succes.

• Pe scurt, pragul de rentabilitate este punctul în care costul sau cheltuielile și veniturile sunt egale. Stabilirea pragului de rentabilitate ajută întreprinderile să elaboreze planuri pentru nivelurile de producție pe care acestea trebuie să le mențină profitabile.

Înainte de a căuta finanțare externă, trebuie să dăm răspuns la următoarele întrebări esențiale:

• De câți bani avem nevoie pentru a începe afacerea și la ce servesc costurile inițiale de investiție?

• Care este raportul planificat între propria investiție și finanțarea externă pentru viitoarea afacere în domeniul artei?

• Ce potențial de dezvoltare are noua noastră afacere în domeniul artei?

• De unde vom obține finanțarea externă – finanțare individuală și/sau instituțională?

Finanţarea externă ar putea veni din partea persoanelor fizice (membri de familie, prieteni, donatori, investitori providenţiali sau din multifinanțare) și instituțiilor (bănci, fundații, instituții guvernamentale sau alte organizații).

• Două tipuri principale de finanțare sunt disponibile pentru întreprinderile nou-înființate – finanțarea din creanțe sau prin capital propriu.

• Instrumentele de creanță se referă la banii împrumutați (de regulă sub forma unui împrumut) care trebuie rambursați. Sunt necesare plăți lunare, nu și diluarea proprietății.

• Instrumentele de capital propriu implică colectarea banilor prin vânzarea și predarea unor acţiuni ale viitoarei companii unui investitor străin. Acest lucru cauzează diluarea proprietății și poate avea drept consecință pierderea capacității de control.

Din acest motiv antreprenorii începători preferă instrumentele de creanță și nu de capital propriu.

• Multifinanțarea constă în colectarea fondurilor de la mai multe persoane fizice pentru inițierea unui proiect sau afaceri. De regulă, aceasta are loc online și permite persoanelor fizice și publicului larg, precum și companiilor să contribuie cu cât doresc la realizarea inițiativei. Printre metodele ordinare de multifinanțare se numără:

• Metoda donației – presupune donarea unei sume mici de bani de către mai multe persoane pentru sprijinirea unui proiect sau afaceri care are importante valori sociale și impact moral și etic.

• Metoda precomenzii – clienții sau cumpărătorii achită în avans pentru un produs care încă nu a fost dezvoltat, pentru a sprijini producerea lui.

• Metoda bazată pe capitalul propriu – permite unui număr de persoane, în calitate de investitori de capital, să investească sume mici în iniţierea timpurie a produsului sau proiectului.

Investitorii providenţiali sunt o altă sursă de finanțare externă. Ei sunt persoanele care acordă capital pentru iniţierea unei afaceri în schimbul unei participații în capitalul propriu al întreprinderii. Aceştia sunt, de regulă, specialişti care au ieşit la pensie, cu experienţă antreprenorială sau managerială bogată și care cunosc foarte bine afacerea dată.

• Fondurile cu capital de risc sunt acordate de investitorii externi companiilor nou-înființate, care au un potențial înalt de dezvoltare. Investiţiile de acest tip se fac de obicei în industriile de înaltă tehnologie și alte tipuri de industrii cu potenţial înalt de dezvoltare, prin urmare, întreprinderile nou-înființate în domeniul artei rareori pot beneficia de această opţiune. 

După înțelegerea modelului de bază al unei afaceri și potențialelor surse de finanţare externă, în următorul video vom discuta despre elaborarea planului de afaceri într-un mediu cooperativ, colaborativ și strategic.