Cine are nevoie de strategii culturale? Strategiile culturale pot exista la diferite niveluri. Cel mai frecvent, acestea sunt instrumente pentru guvern, ministerul Culturii, alte ministere, autorități regionale și locale. Scopul lor este de a crea condiții favorabile pentru ca arta și cultura să se dezvolte, iar creativitatea să adauge valoare altor domenii ale vieţii.

Pot fi elaborate strategii culturale și pentru instituţii de cultură (muzee, teatre, instituţii de muzică, universități) și organizații culturale private, cu scopul de a înțelege mai bine cum contribuie activitatea acestora la strategia națională sau locală.

Principalele scopuri ale elaborării unei strategii culturale naționale, regionale sau locale sunt, printre altele:

• Aducerea culturii de la periferie la centru (o sarcină doar pentru Ministerul Culturii și agențiile sale) prezentând rolul pe care îl are aceasta în multe domenii ale vieții și evidențiind necesitatea de a introduce cultura și creativitatea pe agenda altor ministere și părţi interesate;
• Formularea unui acord privind rolul culturii între diferite niveluri ale administrației publice, inclusiv autorități naționale, regionale și locale;
• Stabilirea unei viziuni pe termen lung pentru cultură și creativitate, care evidenţiază potenţialul culturii în dezvoltarea economiei, consolidarea identităţii și îmbunătăţirea coeziunii sociale;
• Convenirea normelor unei bune guvernanțe culturale, stabilind principiile pe baza cărora sunt luate și formulate deciziile politicii culturale, în mod transparent, incluziv și participativ;
• Identificarea priorităţilor pe termen scurt și a principalelor activităţi pentru revitalizarea sectoarelor creative și culturale și valorificarea potenţialului de refacere a unei societăți coerente, propunând reforme concrete și necesare ale politicii culturale.

Ca și în cazul altor strategii, procesul de elaborare a unei strategii culturale este deseori mai important decât rezultatul în sine, de aceea este absolut necesar să existe un proces care:

• implică părţile interesate și partenerii de bază;
• este deschis și transparent;
• oferă oportunităţi pentru consultare și schimb de idei;
• sensibilizează publicul cu privire la cultură și creativitate;
• vizează persoane din diferite medii, domenii și regiuni.

Oamenii trebuie să simtă că procesul, și în cele din urmă rezultatul final, le aparține.

Un proces de bună calitate nu este ceva ușor, ci mai degrabă necesită timp și poate fi complicat. Dar merită. Prin urmare, este important să existe o structură managerială clară:

• un grup operativ sau un grup de lucru, cu reprezentanţi ai sectorului public și celui privat,
• un grup consultativ inter-departamental, care reunește ministere și agenții din domeniile culturii, educaţiei, economiei, turismului, afacerilor externe și altele,
• sesiuni de consultare cu publicul larg pentru a prezenta rezultatele intermediare și a facilita dezbaterile publice.

Pentru a garanta transparenţa procesului și incluziunea principalelor părţi interesate, procesul de formulare a strategiei trebuie să includă o strategie de comunicare dedicată, împreună cu o pagină web și o pagină pe rețelele de socializare. Aceasta trebuie să conţină informații la zi despre procesul în ansamblu, documentele de lucru, principalii parteneri și posibilitatea de a participa online la procesul de consultare publică.

În final, cine ar trebui să fie implicat în procesul strategiei culturale? S-a afirmat de multe ori că în acest proces trebuie implicate cu siguranță două grupuri de persoane - cele care trebuie implicate și cele care doresc să fie implicate. Cu cât procesul poate implica mai multe persoane, cu atât legitimitatea sa este mai mare. Iar cu o susținere fermă a părților interesate, noile guverne și administrații nu vor putea ignora strategia, ceea ce contribuie la consolidarea durabilității și stabilității în sectoarele culturale și creative.