content
Lecţia 2: Ce este critica?
Principalele forme de jurnalism cultural în presa scrisă și online sunt recenziile, interviurile, profilurile și articolele generale (definite în linii mari ca orice articole care nu sunt reportaje de știri). Cultura este abordată și în reportaje de știri, comentarii și bloguri. Majoritatea acestor forme se bazează pe competențe de bază în jurnalism, cum ar fi realizarea de reportaje și interviuri. Dar ele mai includ și critica, adică competența de apreciere critică. Majoritatea formelor de jurnalism cultural pot fi îmbogățite prin introducerea unui element de critică. Aceasta înseamnă să-ți faci propriile evaluări în materie de artă, nu să te bazezi doar pe opiniile primite. Prin urmare, aceasta reprezintă o ramură a jurnalismului în care poți găsi și exprima o opinie personală.

Ce este critica? Suntem cu toții critici în sensul că apreciem în mod constant dacă produsele culturale (cum ar fi cărțile, filmele sau programele de televiziune) sunt bune sau nu, și cum se compară acestea cu altele de genul lor. Critica, însă, nu este doar o opinie. O recenzie reprezintă o argumentare bazată pe probe, care urmărește să-i convingă pe alții. În mod ideal, aceasta include un element de descriere obiectivă a subiectului recenziei. În timp ce recenzia, ca și comentariul, este subiectivă, criticul tinde să vorbească nu doar din numele său, ci și din numele altor cititori, ascultători sau spectatori.

Criticii au un rol esenţial în susţinerea industriilor culturale și creative, și în facilitarea artiștilor din toate domeniile să-și dezvolte arta și să ajungă la public. Dar critica nu este nici promovare, nici consultanţă pentru consumator. Ea poate fi un lucru bun dacă cineva citește o carte sau privește un film sau un spectacol în urma unei recenzii. Însă un critic trebuie să fie independent de marketing. Sarcina sa nu este să vândă ceva anume, ci să atragă atenția asupra artei, indiferent dacă are sau nu sprijin financiar. Criticul poate funcționa, de fapt, ca un antidot al promovării excesive sau costisitoare. Printre obligaţiile criticului se numără și cea de a fi onest față de artistul pe care îl recenzează și față de forma de artă în sine. Dar responsabilitățile sale de bază sunt, fără îndoială, cea față de public și cea de a face o apreciere cu integritate.

Limbajul recenziei va depinde de publicul căruia îi este destinată. În unele arte abstracte, de exemplu, o funcție a criticului este de a traduce jargonul teoretic într-un limbaj pe care cititorul obișnuit îl va înțelege. Criticii pot să medieze între artă și public, să explice ceea ce este nou și chiar să prezică ce anume va dura.

Ei pot să stabilească standarde și să modeleze gusturi, acționând uneori contrar opiniei publice.

Critica poate fi privită ca știri culturale, ca forum de dezbatere și ca oglindă a preocupărilor sociale. În cazul recenziei unei cărți, de exemplu, publicul poate include persoane care vor citi cartea respectivă, persoane care deja au citit-o și persoane care nu o vor citi niciodată. O recenzie ar trebui să includă date faptice (de exemplu, detalii despre data sau locul publicării), descrierea, o trăsătură caracteristică sau un citat din operă, contextul, evaluarea sau aprecierea. Contextul relevant ar putea include activitatea anterioară a artistului, lucrări comparabile cu cele ale altor artiști, și întreaga istorie a genului sau formei de artă. Acesta ar putea include un element din biografia artistului, însă, de regulă, nu circumstanțele interne sau valoarea de piață a operelor de artă. Spre deosebire de recenzenții universitari, un recenzent din mass-media de știri ar trebui să facă o apreciere.

Iată câteva întrebări pe care vi le puteți adresa în calitate de recenzent: Aduce artistul ceva nou sau își îndreaptă forma artistică într-o altă direcție? Dacă urmează o anumită tradiție, în ce mod o respectă sau se îndepărtează de ea, sau cum o dezvoltă? Cum este opera comparativ cu altele ale aceluiaşi artist sau ale altor artiști? Ce artă l-a inspirat sau influențat?

Spuneți prietenilor