O strategie bună se bazează pe punctele forte interne, oferind soluții la punctele slabe interne, profitând de oportunitățile externe și transformând în avantaje amenințările externe. Deseori, pentru a evalua punctele forte, punctele slabe, oportunităţile și ameninţările se utilizează analiza SWOT. Deși este un instrument bun pentru a prezenta rezultate, analiza SWOT nu oferă o metodă suficient de detaliată pentru analiza situației actuale care influențează sectoarele și organizațiile culturale.

Când examinați tendinţele externe care pot avea impact pozitiv sau negativ asupra strategiei culturale, puteți utiliza un model de analiză PESTLE:

• Tendințe politice
• Tendințe economice
• Tendințe socio-culturale
• Tendințe tehnologice
• Tendințe juridice
• Tendințe de mediu

Niciodată nu este suficientă o simplă enumerare a punctelor forte, punctelor slabe, oportunităţilor sau ameninţărilor. Trebuie să existe o legătură clară cu strategia de bază, trebuie să arătăm cum vom aborda provocările folosindu-ne punctele forte. Nici o tendință nu este în sine complet pozitivă sau negativă; depinde de modul în care reacționăm la ea și o utilizăm în beneficiul nostru.

Unul din cele mai eficiente instrumente de analiză în elaborarea unei strategii, atât la nivel de guvern, cât și la nivel de organizație, este metoda arborelui problemei. Principalul punct slab în prezentarea problemei este amestecarea cauzelor cu efectele. De exemplu: un muzeu ar putea declara că cea mai mare problemă a sa este lipsa vizitatorilor, dar de fapt această lipsă poate fi mai degrabă rezultatul unor probleme reale - comunicarea este deficitară, expozițiile nu sunt interesante, orarul nu este flexibil.

Metoda arborelui problemei ne permite să adunăm toate problemele și să le plasăm într-o relație cauză-efect. În rezultat, vom observa un fel de arbore, cu probleme-rădăcină, cele care sunt în afara controlului nostru direct, apoi probleme de bază, care la rândul lor generează toate celelalte probleme. Dacă abordați cele 3-4 probleme de bază, veți aborda în mod automat și celelalte efecte. 

Elaborarea strategiei culturale presupune o analiză a părților interesate - cui se adresează strategia? Cine este publicul meu? Care din grupurile țintă sunt mai importante pentru strategia mea de bază și care sunt mai puțin importante? Cum ar trebui să comunic cu fiecare grup țintă?

Strategia trebuie să prezinte o misiune clară (motivul existenței) și o viziune (situația dorită în viitor). O misiune bună este concretă și unică. O viziune bună este ambițioasă și clară. Cele două sunt deseori trecute cu vederea, fiind tratate ca fraze cu impact minor, însă reprezintă punctul de plecare al întregului proces. Le putem analiza punând o întrebare provocatoare: cum ar fi dacă instituția mea nu ar exista? Ce s-ar schimba (și să sperăm că răspunsul este nu - nu s-ar schimba nimic, pentru că atunci avem o problemă reală).